Dorin Sîrbu » » Definitii

Periferice, este termenul folosit pentru a descrie echipamentele/componentele, care se pot conecta la un sistem de calcul (laptop, desktop, handheld, smart phone, telefone, etc.) prin intermediul unui tip de iterfata de comunicare si transfer date (ISA, PCI, USB, FireWire, port serial, port paralel, etc.) pentru a extinde functionalitatea acestuia.

Perifericele pot fi divizate conceptual in:

• Periferice de intrare – echipamente cu ajutorul carora se capteaza/citesc date in format digital din mediul inconjurator
• Periferice de iesire – echipamente cu ajutorul carora se transforma datele din format digital in alte formate sau forme
• Periferice de intrare/iesire – echipamente care au dublu-rol, atat de periferic de intrare cat si de iesire

Printre denumirile de echipamente periferice se pot enumera:

• Imprimanta (printer)
• Scanner
• Mouse
• Tastatura
• Display (monitor)
• Boxe
• Casti
• Modem
• Hard disk extern
• Flopy disk extern
• Placa de achizitie date
• Placa de retea
• Placa de sunet
• Touch screen (Ecran tactil)
• Switch
• Router
• …

Placa de sunet, este o componenta a calculatorului, destinata sa preia semnal audio in format analogic si sa-l converteasca in format digital, si invers sa converteasca din format digital si sa furnizeze semnal audio in format analogic catre echipamente analogice externe.

Functionalitatea cea mai de baza este codificarea in format digital a semnalelor audio analogice de intrare (ex: de la microfon sau casetofon) si decodificarea din format digital in format analogic pentru semnalele de iesire (ex: pentru boxe sau amplificator audio).

Conversia din format analogic in format digital, simplist vorbind, consta in esantionarea semnalului analogic continuuu intr-un numar de coduri la o anumita rata pe secunda de catre un circuit electronic codor/decodor. Aceste coduri, dupa conversie sunt salvate fie in memoria calculatorului fie pe harddisk pentru procesare ulterioara.

Placa de sunet este folosita pentru programele de editare audio, pentru programe de comunicare cu alte persoane, pentru jocurile pe calculator, pentru programe educationale si alte programe care au nevoie de captarea de semnal audio din exterior si/sau furnizarea de semnal audio catre boxe, casti si/sau alte echipamente.

Avantajul arhitecturii de tip ‘componenta de extindere’ este ca pentru cresterea performantelor audio ale calculatorului, nu trebuie de schimbat decat placa de sunet existenta cu una mai performanta si de instalat driverele pentru noua placa de sunet.

O placa de sunet poate fi atat interna cat si externa. O placa de sunet interna, este o componenta, care fie este deja integrata in placa de baza a calculatorului sau poate fi montata in una din mufele (slot) de extindere ale placii de baza (PCI sau ISA). O placa de sunet externa, are o forma de prezentare de ‘produs finit’ si de obicei se conecteaza la calculator prin intermediul unui cablu la un port extern: USB, PCMCIA, FireWire, etc.

Pentru mufele de intrare si iesire ale unei placi de sunet exista o conventie de marcare prin culori (acest lucru se vede si in poza din acest articol), pentru a putea identifica mai usor mufele:

• Roz – mufa pentru microfon
• Bleu – intrare audio analog
• Verde deschis – iesire audio analog pentru semnalul stereo principal (casti si boxele din fata)
• Portocaliu – iesire audio, analog pentru boxa din centru si subwoofer
• Negru – iesire audio analog boxele de surround.

Placile de sunet, in dependenta de numarul de canale de iesire se pot clasifica in urmatoarele categorii:

• mono, 1 canal
• 2.0 – stereo, 2 canale
• 2.1 – stereo, 2 canale si un subwoofer
• 5.1 – stereo, 2 canale fata, 2 canale surround, un canal centru si subwoofer
• 7.1 – stereo, 2 canale fata, 2 canale surround, 2 canale spate, un canal centru si un subwoofer

La achizitionarea unui set de boxe, trebuie de luat in calcul numarul de canale de iesire ale placii de sunet.

Navigator (engleza: Browser) web, este un program de calculator (software), care implementeaza o serie de standarde Internet de comunicare si afisare, pentru conectarea la un server, transferul de pe server a continutului paginilor web si afisarea continutului (texte, imagini, animatii, muzica, video, etc.) pe ecranul utilizatorului.

Standarde implementate de navigator/browser

Printre standardele (protocoalele) de comunicare pe care le implementeaza un navigator se enumara: HTTP, HTTPS si FTP. Aceste protocoale specifica modul cum se face comunicarea cu serverul de la distanta si modul cum se transfera fisierele de pe acel server pe calculatorul utilizatorului in scopul de a fi afisate ulterior. De obicei protocoalele HTTP si HTTPS sunt “responsabile” pentru transferul paginilor web. Utilizarea acestor protocoale o vedeti zilnic la scrierea unei adrese web (ex: http://www.slabute.ro). HTTPS este protocolul HTTP, doar ca printr-o conexiune securizata.

Un navigator, prin intermediul protocoalelor de comunicare mentionate mai sus, “aduce” pagini web de pe serverul la care s-a conectat, care sunt doar continut text in format HTML. Dupa prelucrarea textului HTML (conform standardului), navigatorul mai “aduce” de pe server si continutul adiacent, necesar pentru a afisa pagina completa, care include: foile de stil CSS, scripturile, imaginile, muzica, video, etc. Dupa prescurarile cu majuscule din acest paragraf, se observa ca iarasi navigatorul trebuie sa mai implementeze inca cateva standarde pentru a “strange” toate informatiile si a afisa pagina web in formatul grafic pe care il vedeti de obicei. Prelucrarea acestor formate si afisarea lor intr-o forma grafica ordonata, este o procedura destul de complexa si nu rareori puteti observa, ca mai pot aparea “rateuri” , fie din cauza ca navigatorul/browserul nu suporta o facilitate din standard sau dezvoltatorul paginii nu a “scris” corect codul HTML.

Utilizarea unui navigator/browser

De la  primele navigatoare in mod text, in care fara cel putin o combinatie de taste “nu scapai” pentru a executa o operatiune, la aparitia si utilizarea mouse-ului, lucrurile s-au simplificat foarte mult. Navigarea pe internet este foarte simpla:

1. Se introduce adresa site-ului dorit sau (cel mai probabil) se executa o cautare dupa o anumita fraza de cautare.
2. In partea de continut a browser-ului se afiseaza pagina corespunzatoare. Prin intermediul mouse-ului se apasa pe unul din link-urile de pe pagina, pentru a accesa o alta pagina (de interes).
3. Optional se pot folosi butoanele de navigare, pentru a reveni la o pagina vizitata anterior sau a reincarca pagina curenta.

In general, toate navigatoarele au aceeasi interfata si diferenta intre ele se face doar prin performanta accesarii si afisarii paginilor si unele facilitati noi oferite suplimentar.

(faceti clic pe imagine pentru marire)

Navigatoare/browsere existente

Comparativ cu acum 15 ani, cand accesam Internet-ul cu ajutorul unui browser numit lynx, care nu stia sa afiseze paginile web decat in mod text (pentru cine doreste sa incerce experienta, se mai poate de gasit pentru download pe Internet ), lucrurile au evoluat foarte mult si navigatoarele/browser-ele din ziua de azi sunt mult mai performante si mai usor de utilizat. Printre cele mai cunoscute sunt:

• Internet Explorer
• Mozilla Firefox
• Opera
• Safari
• Google Chrome
• …

In unul din articolele urmatoare, poate o sa le fac o “evaluare rapida”.

Octet, este denumirea in limba romana pentru unitatea de masura a cantitatii de informatie, byte (faceti clic pe link pentru a afla mai multe).

Byte (se pronunta: bait), este o unitate de masura a cantitatii de informatie, ce reprezinta un grup de 8 bit. In limba romana byte are denumirea de octet (o denumire mai sugestiva a cantitatii de biti pe care o reprezinta). Byte-ul este unitatea de masura cel mai des folosita in domeniul sistemelor informatice si ati auzit-o in mai multe locuri: viteza de transfer al abonamentului vostru la Internet, dimensiunea unui fisier, capacitatea de stocare pe un CD,capacitatea de stocare pe harddisk, capacitatea memoriei RAM, etc.

Dupa cum am spus mai sus, un byte reprezinta un grup de 8 biti si poate reprezenta un numar intre 0 si 255 fara semn sau un numar intre -128 si 127 cu semn. In teorie, un byte este reprezentat sub forma unui sir de casute care reprezinta fiecare cate un bit, care poate avea valoarea 1 sau 0. Mai jos o sa va prezint un exemplu de reprezentare al unui byte.

|1|1|0|1|1|0|0|1|  - reprezentarea unui byte cu o valoare aleatoare.

Bitul din dreapta are denumirea de ‘cel mai putin semnificaiv bit‘ (index zero), iar cel din stanga este ‘cel mai semnificativ bit‘ (index 7). Fiecare bit este numerotat de la 0 la 7, de la stanga spre dreapta.

Pentru a converti o reprezentare binara, cum este cea de mai sus, intr-un numar natural, se foloseste urmatoarea formula:

N = Suma _[n=0..7] (b_n * 2ⁿ) , unde b – valoarea bitului de la indexul n

Pentru cazul reprezentat mai sus, numarul ar fi:
N_{fara semn} = 1 * 2⁰ + 0 * 2¹ + 0 * 2² + 1 * 2³ + 1 * 2⁴ + 0 * 2⁵ + 1 * 2⁶ + 1 * 2⁷ = 1 + 0 + 0 + 8 + 16 + 0 + 64 + 128 = 217

Numere cu semn

Exista o conventie de reprezentare a numerelor in format binar cu semn si fara semn. Pentru a specifica semnul unui numar se foloseste bitul cel mai semnificativ (cel mai din partea dreapta):

• 0 – numar fara semn (pozitiv)
• 1 – numar cu semn (negativ)

Pentru numerele negative, care au bitul 7 setat pe valoare 1, numarul se calculeaza dupa urmatoarea formula:

N = (Suma _[n=0..6] (~b_n * 2ⁿ)  + 1)* -1, unde b – valoarea bitului de la indexul n si ~ este oparatorul de negatie

In cazul reprezentarii binare din exemplul de mai sus, valoarea numarului cu semn ar fi:
N_{cu semn} = ((0 * 2⁰ + 1 * 2¹ + 1 * 2² + 0 * 2³ + 0 * 2⁴ + 1 * 2⁵ + 0 * 2⁶) + 1) * -1 = ((0 + 2 + 4 + 0 + 0 + 32 + 0) + 1) * -1 = -39

Se pot calcula foate simplu, valorile maxime care pot fi reprezentate in 8 biti:

• 00000000 – reprezinta valoarea zero
• 11111111 (fara semn) – reprezinta valoarea 255
• 01111111 (cu semn) – reprezint +127
• 11111111 (cu semn) – reprezint -128

Multipli pentru byte

Byte-ul, ca si bit-ul este o valoare mica, din punct de vedere cantitate de date. In zilele noastre, capacitatea de stocare si capacitatea de prelucrare a datelor creste constant si unele valori, care candva pareau foarte mari, acum sunt considerate uzuale.

Un exemlu simplu este discheta (capacitate 1.44MB), care in zilele de astazi practic nici nu se mai foloseste, din cauza faptului ca spatiul de stocare oferit nu mai este suficient.

De aceea se folosesc valori mai mari, despre care probabil o sa auziti mai des:

• kB (kiloByte) – 1024 byte
• MB (MegaByte) – 1024 kB = 1024 * 1024 = 1048576 byte
• GB (GigaByte) – 1024 MB = 1024 * 1048576 = 1073741824 byte
• TB (TeraByte) – 1024 GB = 1024 * 1073741824 = 1099511627776 byte
• …