Dorin Sîrbu » » software

Driver, este un program specializat, care permite extinderea capacitatilor unui sistem de calcul (pc, telefon, handheld, etc.) bazat pe un sistem de operare, permitand utilizarea de noi componente hardware si periferice externe, si asigurand comunicarea intre sistemul de operare si acestea. Un driver mai poate fi privit si ca o “punte de comunicare” intre sistemul de operare si dispozitivul pentru care este creat. Inca un sinonim pentru driver, ar fi “adaptor”, prin simplu fapt ca transforma “cererile” sistemului de operare in comenzi interne specifice dispozitivului in cauza.

Un sistem de operare, ca sa poata “oferi” utilizatorilor (sau programatorilor) un dispozitiv, fie el o componenta din calculator sau un periferic extern, trebuie sa “stie” sa comunice cu el.

De exemplu, dupa cum stiti, pe piata se comercializeaza mai multe marci si modele de imprimante si fiecare din aceste imprimante, in dependenta de producator si model, este construita in felul ei si accepta comenzi intr-un mod specific ei (semnale, comenzi, etc.). Ar fi imposibil pentru un sistem de operare sa “stie” cum sa comunice cu fiecare imprimanta existenta pe piata, pentru ca fiecare producator le construieste in felul lui si periodic apar modele noi. De aceea s-a creat arhitectura de tip sistem de operare/driver, adica producatorii sistemului de operare specifica “ce se asteapta sa faca” o imprimanta, iar producatorul imprimantei furnizeaza un driver, care “stie cum sa faca” acele functionalitati la care “se asteapta” sistemul de operare.

O sa luam un alt exemplu: placile de video. Mai multi producatori furnizeaza placi video, care din punct de vedere electronic sunt implementate fiecare in felul ei (in dependenta de chipset si unele extensii). Un sistem de operare nu “stie”, cum sa comunice cu o placa video direct, decat intr-un mod standard (VGA), de aceea la achizitionarea unei placi video, vi se va da si un CD cu driver-ul placii video, oferit de producator. Doar dupa ce veti instala acel driver veti putea folosi placa video la capacitatile ei maxime, pentru ca sistemul de operare va avea programul de comunicare cu placa corespunzatoare.

In realitate, aceste drivere sunt folosite de catre un sistem de operare pentru a se interconecta aproape cu oricare componenta de pe calculator (sau dispozitiv similar), cum ar fi:

• porturi (USB/Serial/Paralel/…)
• harddisk
• unitatea optica
• dischiera
• placa video
• placa de sunet
• placa de retea
• componente din placa de baza
• modem
• tastatura
• mouse
• imprimante
• scannere
• memorii USB
• camere web
• unitati de stocare externe
• …(in Windows, le puteti vedea pe toate in Device Manager, organizate pe categorii)

Ca o regula de baza, va trebuie driver pentru orice componenta/periferic nou. Driver-ele sunt “motivul” pentru care un sistem de operare se poate instala pe mai multe configuratii hardware de calculatoare. La instalarea pe un calculator, in dependenta de configuratia hardware a calculatorului, programul de instalare a sistemului de operare “alege” din baza de date incorporata, driverele de care dispune si le instaleaza. Nu de multe ori sunt cazurile cand dupa instalare nu va functioneaza una sau mai multe componente. O sa luam placa de retea drept exemplu. Ce inseamna acest lucru? Acest lucru inseamna ca sistemul de operare, in baza lui de date, cu care este livrat, nu dispune de driver-ul pentru modelul acela de placa de retea. In situatia de genul acesta, trebuie gasit CD-ul cu care a fost livrata placa de retea si de instalat driver-ul. Dupa instalare, sistemul de operare va “vedea” placa de retea si va putea s-o foloseasca prin intermediul noului driver instalat pentru comunicarea in retea.

Pare complicat, dar ca sa intelegem de ce este nevoie de aceasta arhitectura, haideti sa ne imaginam o secunda ca nu exista aceste drivere. In cazul acesta, sistemul de operare ar trebuie sa fie programat din start sa mearga doar pe o anumita configuratie de calculator. Notiunea de “upgrade” ar disparea complet, pentru ca toti ar folosi doar configuratia de calculator pe care ar suporta-o sistemul de operare.

Deci, daca o componenta noua nu va functioneaza (mergand pe presupunerea ca nu este defecta), inseamna ca trebuie sa instalati driver-ul de pe CD-ul (sau discheta) cu care este livrata. Daca nu mai gasiti acel CD, va notati modelul componentei/perifericului undeva (de obicei scrie pe ele) si cautati driver-ul pe site-ul producatorului, majoritatea le ofera pentru descarcare (download).

Articolul Desktop este in lucru.

Navigator (engleza: Browser) web, este un program de calculator (software), care implementeaza o serie de standarde Internet de comunicare si afisare, pentru conectarea la un server, transferul de pe server a continutului paginilor web si afisarea continutului (texte, imagini, animatii, muzica, video, etc.) pe ecranul utilizatorului.

Standarde implementate de navigator/browser

Printre standardele (protocoalele) de comunicare pe care le implementeaza un navigator se enumara: HTTP, HTTPS si FTP. Aceste protocoale specifica modul cum se face comunicarea cu serverul de la distanta si modul cum se transfera fisierele de pe acel server pe calculatorul utilizatorului in scopul de a fi afisate ulterior. De obicei protocoalele HTTP si HTTPS sunt “responsabile” pentru transferul paginilor web. Utilizarea acestor protocoale o vedeti zilnic la scrierea unei adrese web (ex: http://www.slabute.ro). HTTPS este protocolul HTTP, doar ca printr-o conexiune securizata.

Un navigator, prin intermediul protocoalelor de comunicare mentionate mai sus, “aduce” pagini web de pe serverul la care s-a conectat, care sunt doar continut text in format HTML. Dupa prelucrarea textului HTML (conform standardului), navigatorul mai “aduce” de pe server si continutul adiacent, necesar pentru a afisa pagina completa, care include: foile de stil CSS, scripturile, imaginile, muzica, video, etc. Dupa prescurarile cu majuscule din acest paragraf, se observa ca iarasi navigatorul trebuie sa mai implementeze inca cateva standarde pentru a “strange” toate informatiile si a afisa pagina web in formatul grafic pe care il vedeti de obicei. Prelucrarea acestor formate si afisarea lor intr-o forma grafica ordonata, este o procedura destul de complexa si nu rareori puteti observa, ca mai pot aparea “rateuri” , fie din cauza ca navigatorul/browserul nu suporta o facilitate din standard sau dezvoltatorul paginii nu a “scris” corect codul HTML.

Utilizarea unui navigator/browser

De la  primele navigatoare in mod text, in care fara cel putin o combinatie de taste “nu scapai” pentru a executa o operatiune, la aparitia si utilizarea mouse-ului, lucrurile s-au simplificat foarte mult. Navigarea pe internet este foarte simpla:

1. Se introduce adresa site-ului dorit sau (cel mai probabil) se executa o cautare dupa o anumita fraza de cautare.
2. In partea de continut a browser-ului se afiseaza pagina corespunzatoare. Prin intermediul mouse-ului se apasa pe unul din link-urile de pe pagina, pentru a accesa o alta pagina (de interes).
3. Optional se pot folosi butoanele de navigare, pentru a reveni la o pagina vizitata anterior sau a reincarca pagina curenta.

In general, toate navigatoarele au aceeasi interfata si diferenta intre ele se face doar prin performanta accesarii si afisarii paginilor si unele facilitati noi oferite suplimentar.

(faceti clic pe imagine pentru marire)

Navigatoare/browsere existente

Comparativ cu acum 15 ani, cand accesam Internet-ul cu ajutorul unui browser numit lynx, care nu stia sa afiseze paginile web decat in mod text (pentru cine doreste sa incerce experienta, se mai poate de gasit pentru download pe Internet ), lucrurile au evoluat foarte mult si navigatoarele/browser-ele din ziua de azi sunt mult mai performante si mai usor de utilizat. Printre cele mai cunoscute sunt:

• Internet Explorer
• Mozilla Firefox
• Opera
• Safari
• Google Chrome
• …

In unul din articolele urmatoare, poate o sa le fac o “evaluare rapida”.

Probabil orice persoana, care are un calculator acasa sau la servici, stie si/sau a folosit un program de editare si formatare text. Aceste programe au denimirea de procesoare de text (termenul tehnic).

Programele de editare si formatare text permit aranjarea textului in pagina, permit stilizarea textului, permit inserarea de imagini printre text si formatarea/aranjarea lor, etc.  Aceste programe au evoluat mult in ultii cincisprezece ani. Mai tin minte din facultate cand ni se preda un curs de Works, care era pe atunci un editor de text greoi, la care trebuia sa stii o serie de comenzi avansate (erau o combinatie de taste) pentru a putea scrie un text bold sau italic, pentru a centra un paragraf, etc.

Aveam si o gluma pe aceasta tema, “pana ce scriai ceva, uitai ce ai vrut sa scrii“. In ziua de azi s-au facut progrese mari in usurinta de utlizare si functionalitatile pe care le ofera un astfel de program. De obicei, utilizarea unui mouse este suficienta pentru a stiliza un document, ca sa arate estetic si ordonat.

Microsoft Office

Programul, probabil cel mai cunoscut, este Microsoft Office Word. Este un procesor/editor de text matur, usor de utilizat si ofera aproape toate functionalitatile de care aveti nevoie pentru a crea un document. Acest program face parte dintr-o suita/grup de programe, care se numeste Microsoft Office.

Suita Microsoft Office contine pe langa procesorul de text si un program de calcul de tabele Microsoft Excel. Acest program este cunoscut in general de persoanele, care au nevoie de calcule rapide al unui set de date. In aceasta suita/grup de programe se mai gaseste si un program de creare prezentari Power Point, o baza de date Microsoft Access si un program de gestiune e-mail-uri, contacte si calendar Microsoft Outlook. Mai sunt sunt si alte programe in acesta suita, dar sunt mai putin cunoscute pentru utilizatorii simpli si nu o sa ma refer la ele.

Dupa cum stiti majoritatea, suita Microsoft Office, costa bani si utilizarea fara achizitionarea unei licente este ilegala. De asemenea utilizarea unui program nelicentiat, atrage si alte inconveniente: lispa suportului tehnic si lipsa actualizarilor, necesare pentru a avea la zi o versiune cat mai buna a acelui program.

Open Office

Pentru cei care nu au resurse financiare sa achizitioneze una sau mai multe licente Microsoft Office, exista un grup de programe similar, care poate fi considerat un “inlocuitor”.

Acest grup de programe are denumirea Open Office si este gratuit. Il puteti descarca si instala de la adresa:

http://www.openoffice.org

Suita Open Office, include programe similare suitei Microsoft Office si asigura posibilitatea de a lucra atat cu documente format Microsoft Office, cat si cu documente in format proprietar.

Suita Open Office contine urmatoarele programe mai importante:

• Open Office Writer (similar cu Microsoft Word)
• Open Office Calc (similar cu Microsoft Excel)
• Open Office Impress (similar cu Microsoft Power Point)

O facilitate utila in programele Open Office, este posibilitatea de a exporta/salva  in format PDF documentele create. Documentele in format PDF au avantajul de a fi portabile pe mai multe tipuri de sisteme de operare, in sensul ca pe orice ecran si/sau tiparite pe foaie vor arata la fel.

Concluzii

Open Office este o alegere buna pentru cine nu-si permite sa cumpere Microsoft Office (sau vrea sa reduca costurile), dar totusi vrea sa poata crea documente gratuit si sa poata citi documente scrise in formate Microsoft Office. Totusi trebuie de mentionat, ca uneori pot aparea unele probleme la importarea unor documente mai complexe din Microsoft Office. Aici totusi trebuie de mentionat ca Microsoft ofera gratuit programe de tip “reader”, care deschid documente in format Microsoft Office, dar fara insa a permite editarea acelor documente.

Open Office este bun pentru crearea documentelor si salvarea lor atat in formatul nativ cat si  in format PDF. Open Office permite salvarea documentelor si in format Microsoft Office, dar prin faptul ca nu exista o compatibile 100% intre ele, exista riscul ca in Microsoft Office, acele documente sa fie afisate “neformatat corect” . In general compatibilitatea este acceptabila (daca nu sunteti o persoana foarte exigenta ).

Decizia de a alege o suita de programe sau alta trebuie sa tina cont foarte mult si de necesitati. Daca activati intr-un mediu, in care trebuie sa lucrati pe aceleasi documente cu parteneri, care folosesc Microsoft Office, puteti avea probleme, deoarece, cum am spus mai sus, aceste doua suite nu sunt 100% compatibile.

Programele Open Office, intial pot parea mai dificile si mai greu de obisnuit cu ele, dar nu neaparat pentru ca sunt mai dificil de utilizat, ci prin faptul ca interfetele de utilizare sunt “un pic altfel”  fata de cele din programele Microsoft Office. Pentru functionalitatile de baza, un utilizator simplu, se poate acomoda repede.

Bineinteles ca sunt mai multe de spus despre asemanarile si deosebirile dintre cele doua suite Office, dar nu mi-am propus sa intru in detaliu prea tare in acest articol. Pentru a va face o parere personala, descarcati suita Open Office, instalati-o, vedeti daca este conform cu cerintele voastre si decideti in dependenta de acest lucru. Daca v-a impresionat sau nu v-a placut ceva, nu uitati sa lasati la comentarii o parere, ca s-o impartasiti si cu ceilalti cititori.