Dorin Sîrbu » » lege

In unul din articolele precedente am vorbit despre SPAM, care reprezinta un termen generic ce defineste mesaje primite de oricare dintre voi, dar pe care nu neaparat le-ati dorit sau care v-au fost trimise abuzand de un anumit canal de comunicare cu voi.

Termenul de SPAM nu se rezuma doar la mesajele e-mail, ci se refera si la mesajele trimise/primite prin programe de tip “messenger”, sau oricare alt mediu de comunicare intre mai multe persoane, prin intermediul mediului virtual.

Cele mai simple exemple de SPAM (si majoritatea) sunt  promovarea intr-o forma directa sau indirecta a unor produse si/sau servicii. Probabil cunoasteti deja mesajele primite prin e-mail de tipul: “Canapeaua cea mai tare!”, “Luna reducerilor!” … sau prin intermediul programelor de tip messenger: “Am gasit ceva super tare! Trimite mai departe!”.

Ca o concretizare, prin SPAM-er o sa intelegem persoana, grupuri de persoane, site-uri, companii, etc. care sustin si/sau practica o astfel de activitate (trimit mesaje de tip SPAM).

Si acum sa ajungem la problema, de ce totusi SPAM-erii sunt nocivi? Aparent, acel mesaj inofensiv primit nu pare un lucru grav, pentru o persoana care nu sta mult sa se gandeasca la acest lucru, dar problema este legata de natura SPAM-ului.

SPAM-ul, pe langa faptul ca este o incalcare a legii, reprezinta si o forma de a “trisa” din partea celor care trimit astfel de mesaje. Si o persoana sau un grup de persoane, care incalca legea si triseaza constient si premeditat, oare cum sunt ca persoane in viata lor reala? Oare nu vor practica aceleasi principii si pe voi? … stiti cum se spune: “Lupul parul si-l schimba, dar naravul ba”.

Aveti grija la SPAM-eri, ca sa nu dati peste “naravul lupului” .

Furt, conform Codului Penal al Romaniei, Art. 208, este definit ca “Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept”, o definitie pe cat de simpla, pe atat de corecta si inteleasa.

Pentru reglementarea drepturilor de autor referitor la continutul site-urilor de pe Internet (o sa ma refer doar la web), exista o alta lege speciala si anume “LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe”, care pe scurt defineste ce este “al tau” su “cum este protejat acel al tau”.

Activez de multi ani in domeniul tehnologiei informationale (IT) si pot sa spun ca am vazut multe cazuri legate de dezvoltarea produselor software si ciclul lor de viata. Cu regret, am constatat ca am fost atat de ocupat cu munca mea incat se pare ca de multe ori nu am acordat atentia necesara la o problema foarte importanta si anume la faptul ce se intampla cu lucrurile pe care le creez eu sau altii din jurul meu si cum sunt folosite acele lucruri de persoane terte.

Nu o sa va mint, cand am ajuns in sfera “web” la inceput mai era acceptabil, probabil inca prea putini au inteles care era treaba cu “net”-ul ala, dar pe masura ce am avansat, lucrurile din punct de vedere respect si drepturi de autor au inceput sa se indrepte de la rau spre foarte rau.

Cand lucram inca la primul meu job, aveam un prieten care lucra la o alta companie dezvoltatoare de proiecte web. Stupefiant, dar sloganul/recomandarea sefului lor, era “Nu inventati, copiati!” (acea persoana activeaza si astazi intr-o pozitie importanta in acest domeniu).  Cum pestele de la cap se strica, nici nu e de mirare de ce s-a ajuns in cazuri de genul acesta.

Poate un pic mai tarziu decat trebuia, dar m-am decis sa deschid categoria Furt, in care o sa acord atentia cuvenita incalcarii drepturilor de autor si furtului care se intampla pe Internet. Pe undeva m-am saturat ca noptile, studiul, sanatatea, eforturile depuse pe parcursul multor ani, atat de mine, cat si de persoane ca mine sa nu fie respectate si sa fie calcate in picioare de tot felul de “ciorditori” si “bufoni”, pentru ca asa o sa le spunem de acum inainte, ca sa nu uite nici ei si sa nu uitam nici noi, cine sunt ei cu adevarat.