Dorin Sîrbu -

Placa de retea

Sfaturi

Placa de retea (Ethernet)Placa de retea, este un dispozitiv electronic de conectare la o retea, care permite dispozitivului pe care este instalat (ex: calculator) sa comunice prin intermediul retelei cu alte dispozitive similare (ex: alte calculatoare sau echipamente). I se spune placa, pentru ca de obicei are aspectul unei placi pe care sunt montate componentele electronice necesare conectarii si comunicarii cu reteaua (vezi imaginea din dreapta).

Denumiri alternative pentru placa de retea sunt: adaptor de retea si adaptor LAN. In documentele de specialitate, aceasta componenta o mai puteti intalni notata si cu NIC, o prescurtare de la denumirea in limba engleza: Network Interface Controller sau Network Interface Card.

O placa de retea poate conecta un calculator (sau alt sistem de calcul) la retea prin intermediul unor standarde de comunicare la nivel fizic, bazate pe comunicarea:

  • prin intermediul unui cablu cu fire din cupru
  • prin intermediul unei antene (wireless)
  • prin intermediul fibra optica

Mufa cablu reteaIn conditii de acasa, cel mai des se folosesc placile de retea (vezi imaginea prezentata mai sus), care se conecteaza la retea prin intermediul unui cablu de retea cu fire din cupru, care respecta standardul Ethernet. Acest cablu de retea are la ambele capete mufe speciale (mufe RJ45, vezi imaginea din dreapta), care sunt inserate in mufele placilor, pentru a asigura conectarea fizica.

Ethernet, este un standard care defineste modul de interconectare si comunicare la nivel fizic intr-o retea intre doua dispozitive. Denumirea oficiala al standardului Ethernet este IEEE 802.3.

Orice placa de retea Ethernet, pentru a putea comunica in retea si a putea fi adresata la un nivel jos de comunicare, in procesul de productie are asociat (scris in memoria placii) un numar unic, care poarta denumirea de adresa MAC. De multe ori administratorii folosesc aceasta adresa fizica, in locul adresei de IP, pentru a bloca accesul unei placi la un anumit serviciu pentru utilizatori.

Prin intermediul cablurilor de retea, o placa de retea se conecteaza fizic (electric sau optic) la alte calculatoare si/sau echipamente de retea, care asigura infrastructura retelei si comunicarea intre ecipamentele din retea. Mai nou, pentru utilizare acasa sau in locurile publice, se folosesc si placile/adaptoarele, care transfera datele prin intermediul undelor radio (WiFi).

Din punct de vedere al modului de instalare in calculator, placile de retea pot fi grupate in 3 grupe:

  • placi de retea, care se monteaza intern (ex: se monteaza in interiorul carcasei calculatorului in slot-urile de extindere PCI ale placii de baza).
  • placi de retea incorporate in placa de baza
  • placi de retea, care se conecteaza extern (de exemplu: prin USB,  FireWire, etc.).

Celelalte placi de retea, exceptand cele incorporate, au avantajul ca pot fi schimbate odata cu aparitia unor standarde noi sau aparitia unor imbunatatiri ale standardului existent, care eventual sa permita viteze de transfer mult mai mari.

O caracteristica importanta al unei placi de retea, este viteza de transfer a datelor, adica cantitatea maxima de date pe care o poate transfera intr-o unitate de timp. Viteza de transfer a datelor al unei placi de retea, in general depinde de standardul pe care il implementeaza si se masoara in Mbit/s (Mega-biti pe Secunda). In dependenta de viteza de transfer avem:

  • 10 Mbit/s – placile de retea mai vechi, viteza mica
  • 100 Mbit/s – placile de retea folosite cel mai des, viteza obisnuita
  • 1000 Mbit/s –  placile de retea mai noi, viteza mai mare de transfer, dar care functioneaza cu restrictia ca si celelalte echipemente de retea sa suporte aceasta viteza, care de obicei functioneaza la viteza 100 Mbit/s.
  • > 1000 Mbit/s – placile profesionale de transfer date la viteze foarte mari

Termenul de Mbit (Mega-bit), este mai mult folosit in scopuri de marketing, pentru ca ‘suna mare’. Pentru a calcula vaoarea vitezei de transfer in unitatile de masura folosite cel mai des pe calculator si anume  in kilobytes/s sau Megabytes/s, trebuie sa folositi urmatoarele formule de conversie:

Vkilobytes/s = VMbit/s / 8192

VMbytes/s = VMbit/s / 8

In articolele precedente am vorbit desre protocolul TCP/IP. Acest protocol era utilizat pentru a transfera corect date prin intermediul retelei, efectuand verificarile necesare la primirea unor pachete de date din retea si pregatind pentru trimitere, datele care trebuie trimise la distanta. TCP/IP gestioneaza la nivel logic transferul de date. Pentru a fi trimise acele date la distanta, pe alte calculatoare, ele trebuie trimise fie ca semnale electrice prin fire sau ca unde radio prin aer. De partea aceasta de tranfer se ocupa placile de retea si protocoalele pe care le implementeaza.

DNS

Definitii, IT

De ce este nevoie de un DNS?

In articolul precedent am stabilit ca, pentru a putea comunica si a fi identificate pe Internet sau intr-o retea locala, calculatoarele (sau alte dispozitive) folosesc o adresa de IP.

Aceasta adresa IP era compusa din 4 cifre si pentru ca sa fie mai usor de memorizat, transmis si configurat, se folosea o conventie de scriere in format text, care includea 4 cifre separate prin semnul punct (ex: 87.248.122.122).

Pai si atunci unde este problema? Problema este ca si aceasta identificare este complicata pentru utilizarea de zi cu zi. Inchipuiti-va ca ar trebui sa stiti exact IP-urile la toate site-urile preferate la care va conectati. Si chiar daca, prin absurd, le-ati putea memoriza, aceste adrese de IP se schimba pentru site-uri.

Un exemplu de schimbare de adresa de IP a unui site este in cazul in care acel site este mutat pe un calculator mai puternic, care are alta adresa de IP si conectarea la adresa veche de IP nu ar mai avea sens, pentru ca site-ul nu ar mai fi acolo.

Pronind de la problemele de mai sus (mai sunt si alte probleme, dar le-am identificat doar pe cele de baza pentru un utilizator obisnuit, ca sa nu complic si mai tare problema) s-a stabilit un standard de a acorda un nume mult mai usor de memorizat unei resurse pe Internet. De exemplu este mult mai usor de memorizat www.slabute.ro decat 85.120.61.165 :)

Ce este un DNS?

Un DNS (Domain Name Server) sau server de nume, este un program software de tip server, care stie sa converteasca un nume de domeniu (si subdomeniu) intr-o adresa de IP folosita la baza pentru a comunica pe Internet. Din punct de vedere conceptual, un DNS seamana foarte mult cu o agenda telefonica, unde dupa nume gasesti numarul de telefon al persoanei pe care doresti sa o apelezi (un IP poate fi considerat un echivalent al unui numar de telefon).

Procesul de convertire al unui nume (de site) intr-o adresa de IP se cheama “a rezolva adresa de IP al unui nume”. Si ca sa dau un exemplu, DNS-ul rezolva numele www.slabute.ro in adresa de IP 85.120.61.165, care este folosita ulterior pentru comunicare cu serverul.

Apare intrebarea logica: si numele DNS-ului cine il rezolva? La conectarea intr-o retea, administratorul retelei obligatoriu o sa va dea adresa de IP  a DNS-ului (atentie, nu numele pentru ca nu ar avea cine sa-l rezolve) care o sa se ocupe de rezolvarea numelor de site-uri la care ulterior o sa doriti sa va conectati. Acest IP al DNS-ului este setat si memorat la configurarea retelei si se modifica foarte rar.

Ca o recapitulare, in cazul in care  nu ati avea configurata adresa de IP a DNS-ului, calculatorul vostru nu ar “sti” unde sa se conecteze cand ati dori sa accesati de exemplu forum.slabute.ro, pentru ca nu ar sti adresa de IP, care aceasta sta la baza comunicarii cu alte calculatoare pe Internet sau intr-o retea locala.

Cum pot interoga un DNS?

Un DNS este interogat automat de fiecare data cand va conectati la un site nou prin intermediul browser-ului/navigatorului. De exemplu, navigatorul web vrea să se conecteze la “numele” www.slabute.ro. Primul lucru pe care il va face navigatorul, va fi sa interogheze DNS-ul (configurat la instalarea conexiunii), ce adresa de IP are www.slabute.ro. Dupa ce va obtine adresa de IP, se va conecta la acea adresa si folosind alte protocoale de nivel superior (ex: HTTP), va accesa o pagina dorita de pe site.

Pentru interogare DNS bineinteles ca se foloseste un alt protocol de comunicare :) … atentie, tot prin intermediul protocolului de transport TCP/IP, dar nu o sa scriu nimic despre el.

Daca doriti si sunteti curiosi, puteti interoga manual DNS-ul vostru. Pe majoritatea sistemelor de operare exista o comanda care se cheama nslookup, care primeste ca parametru numele de domeniu/site si afiseaza adresa lui de IP.

Pe sistemele de operare de tip Windows, puteti utiliza aceasta comanda din “Command Prompt” sau mai pe romaneste “linia de comanda”  (un rand in care poti sa dai comenzi).

Deschideti acest “Command Prompt” (pe XP se ajunge la el prin calea [butonul Start -> Programs -> Accesories -> Command Prompt). Va aparea o “fereastra neagra” in care se poate scrie cu text alb si un cursor care licareste.

nslookup-example-522x262 DNSIn aceasta fereastra la cursor scrieti comanda: nslookup www.slabute.ro si apasati tasta Enter. Aceasta comanda va afisa un rezultat in care va scrie la campul Address: adresa de IP a site-ului interogat. Puteti incerca si cu alte nume de domenii, sintaxa comenzii este de tipul:

nslookup nume.domeniu.dorit <<tasta ENTER>>

Ca o concluzue, un server DNS este similar unei agende telefonice si este folosit pentru a converti numele de domenii Internet intr-o adresa de IP pentru a putea comunica cu destinatia.

Adresa IP

Definitii, IT

O adresa IP (adresa Internet Protocol) este un identificator numeric asociat unui dispozitiv (PC, laptop, telefon, handheld, dispozitiv dedicate, etc.) conectat la o retea, care foloseste protocolul de comunicare Internet Protocol. Aceasta adresa IP este folosita pentru a identifica unic dispozitivul in cadrul unei retele si a putea comunica in ambele directii cu el, adica pentru a trimite si a primi date de la el.

O adresa IP poate fi privita ca un “nume unic” al unui dispozitiv (calculator), folosit pentru a “vorbi” cu “el”, cu restrictia ca intr-un grup de persoane, doua persoane pot avea acelas nume (de ex:doi de Ion), dar intr-un “grup de calculatoare”, “numele” trebuie obligatoriu sa fie unic, pentru a nu se face “confuzii” la schimbul de date.

Internet Protocol este un standard, care defineste un set de reguli de transmitere,  formatare pachete si verificare integritate date trimise intre 2 dispozitive sau mai pe scurt, un set de reguli cum sa trimiti controlat un pachet de date dintr-un punct in altul.  Internet Protocol sta la baza comunicarii prin Internet-ul pe care il cunoastem deja (de unde vine si numele).

Acest Internet Protocol, foloseste adresele IP pentru a identifica punctele de comunicare (ex:calculatoare) conectate la retea si a permite schimbul de date intre aceste puncte (se mai foloseste si termenul de noduri). Organizarea Internet-ului este destul de complexa si transmiterea datelor se face mai complicat, prin mai multe dispozitive intermediare, dar o sa ne rezumam la abstractia comunicarii simple intre doua puncte.

O adresa de IP (adresa pe care majoritatea o cunoasteti i se spune IPv4) este definita din 4 cifre. Pentru comunicare prin Internet, aceste cifre sunt folosite in mod binar, dar noi ca persoane, pentru a le putea folosi mai usor (pentru a configura un calculator conectat la retea de exemplu), le cunoastem in format text, ca patru cifre separate printr-un punct, ex: 87.248.122.122. Dupa cum se vede in exemplu, adresa de IP este formata din 4 cifre, separate prin punct. Aceste cifre, pot avea valori de la 0 la 255.

Deoarece Internetul a crescut mai mult decat se asteptau creatorii protocolului Internet Protocol, a fost adoptat un nou standard pentru adresele de IP (IPv6), care prin numarul mai mare de cifre folosit, permite identificarea unica a mai multor dispozitive, prin cresterea numarului de combinatii posibile (2128). Acest standard este mai putin cunoscut de utilizatorii simpli de Internet din Romania, deoarece inca nu este prea folosit.

Cu toate ca protocolul IP sta la baza comunicarii pe Internet, cel mai des, probabil ati auzit de alt protocol si anume TCP/IP. Diferenta intre protocolul IP si protocolul TCP/IP este ca protocolul IP specifica cum se transfera in siguranta doar un singur pachet de date, pe cand TCP/IP specifica cum se tranfera in siguranta mai multe pachete. De exemplu un fisier, care in majoritatea cazurilor este compus din mai multe pachete, trebuie sa ajunga complet, cu toate pachetele (bucatile) trimise si in ordinea in care a fost trimise (deoarece un pachet de IP poate transporta o cantitate mica de informatie, pentru cantitati mai mari de informatie, este nevoie de trimis mai multe pachete).

Ca un exemplu simplificat la ce s-a scris mai sus, de fiecare data cand configuram adresa de IP, setam identificatorul calculatorului, din 4 cifre separate prin semnul ‘.’, necesare protocoalelor de comunicare,  pentru a putea cominica pe Internet cu alt calculator din blocul vecin sau de peste oceane, care are configurata tot o adresa de acest tip, pentru a putea fi identificat si a putea schimba date cu el. Prin date intelegem: pagini de Internet, fisiere, chat, radio-uri online, etc.

Un caz des intalnit este cand administratorul va cere aceasta adresa de IP, in cazul unor probleme de conectare la un site de exemplu, pentru a putea vedea, daca calculatorul vostru poate comunica cu serverul (care la randul lui este si el un calculator destinat cu o adresa IP configurata). De obicei se verifica prin intermediul unor programe specializate, daca ajung pachete de la IP-ul utilizatorului spre server, ca sa se poata identifica daca este o problema de comunicare la nivel de retea sau este un alt tip de problema.

Foloseste acest link/legatura pentru a vedea adresa ta de IP.