Dorin Sîrbu -

Watermark fizic

Securitate

watermark-bancnota-379x391 Watermark fizicWatermark fizic, se intelege un insemn/marcaj special aplicat pe un obiect “real”. In general, prin watermark fizic se subantelege, aplicarea pe hartie al unor insemne grafice, prin intermediul unei proceduri speciale de imprimare cu apa, cu cerneala speciala (vizibila sau invizibila) sau prin stantare, care pot fi vizibile fie cu ochiul liber sau doar in anumite conditii speciale.

Aceste insemne sunt aplicate pentru a proteja documentele (de valoare) impotriva copierii si a le verifica ulterior la autenticitate. De exemplu, este imposibil sa faci o copie fidela unei bancnote, deoarece la copiere, nu se vor copia si insemnele speciale de pe bancnota, care pot fi aplicate doar prin procedee speciale, care pot fi destul de complexe.

Cel mai probabil stiti sau ati auzit despre prezenta acetui tip de watermak pe: bancnote, buletine, pasapoarte, timbre, diplome, contracte, certificate, documente legalizate, etc. Fie prin analiza directa sau prin analiza cu o sursa de lumina speciala, aceste semne pot fi vazute.

Watermark

Definitii, Securitate

Watermark (sau marcaj), este un insemn nedetectabil prin metode “obisnuite”, pentru om, aplicat printr-o tehnica speciala, unor obiecte sau informatii digitale, pentru a putea fi recunoscuta originalitatea lor mai tarziu. Procedura de aplicare a unui watermark (marcaj) se numeste watermarking (marcare).

Cuvantul watermark, provine de la cuvintele din limba engleza: water – apa si mark – marcaj.

Numele “marcaj cu apa” provine de la procesul, care era folosit initial pentru a marca “hartiile de valoare”, prin imprimarea unui desen cu o presa umezita. In timp, utilizarea acestui termen a fost extinsa si pentru alte tipuri de marcaje (care nu ai nimic in comun cu procesul original), cum ar fi: diverse semnale speciale, diverse tipuri de cerneala invizibila, circuite electronice, etc.

Aplicarea de watermark, este folosita ca mecanism de protectie impotriva crearii de copii neautorizate (falsificare) pentru bancnote, pasapoarte, documente cu valoare mare, imagini, muzica, video, etc. Caracteristicele cele mai de baza ale unui watermark sunt: sa fie greu de detectat si greu de reprodus, lucru care asigura ca sansele de copiere/falsificare ale “obiectului” marcat sa fie minime.

Dupa modul de aplicare, watermark-urile se pot imparti in doua categorii:

  • Watermark fizic
  • Watermark electronic

Watermak-urile fizice, se aplica pe obiecte “reale”, cum ar fi bancnotele, pasapoartele, cartile de identitate, timbre postale, “hartii speciale”, etc. Cea mai cunoscuta metoda de verificare a watermark-urilor pe hartie este utilizarea unei surse de lumina speciala, care “scoate la iveala” semnele ascunse (in special cele scrise cu cerneala invizibila). Unele watermark-uri pot fi vizibile si cu ochiul liber, daca se aplica o sursa puternica de lumina (uitati-va printr-o bancnota la lumina).

Watermark-urile electonice sunt informatii analogice sau digitale care se adauga/aplica suplimentar unor informatii in format electronic, pentru a fi verificate ulterior daca sunt originale (prin intermermediul unor aparate speciale). Exemple de watermark electronic sunt: unde imperceptibile pentru urechea umana, desene speciale introduse in imagini, “zgomote intentionate”, etc.