Dorin Sîrbu -

Watermark electronic

Securitate

Watermark electronic, este un insemn/marcaj electronic, fie de natura analogica sau digitala, aplicat unei informatii originale pentru a putea verifica ulterior autenticitatea acestei informatii.

Scopul unui watermark este sa protejeze un produs (obiect) de un anumit tip la copiere si sa se poata verifica oricand, daca un produs oarecare este original sau este copiat, prin faptul ca pe produsul copiat ar lipsi marcajul special, care teoretic ar trebui sa nu poata fi copiat in procesul de reproducere al originalului.

Termenul de “watermark” este imprumutat de la procedeul clasic de aplicare pe hartie al unui desen prin intermediul unei prese si al apei, procedeu care nu are nimic in comun cu marcarea informatiilor electronice, pastrandu-se doar conceptul de verificare la autenticitate.

Din punct de vedere conceptual, pot fi identificate doua tipuri de watermark electronic:

Watermark digital

Watermark digital, este tipul de watermark aplicat informatiilor in format digital  (imagini, muzica, video, documente electronice, etc.). Acest tip de watermark, reprezinta informatii speciale, cum ar fi:
watermark-digital-imagine Watermark electronic

  • sunete/unde imperceptibile pentru urechea umana (pentru audio si coloane sonore)
  • informatii imperceptibile pentru urechea umana (“zgomote” pentru audio si coloane sonore)
  • informatii invizibile pentru ochiul uman (“coduri”/”zgomote” speciale adaugate in poze si/sau video)
  • informatii vizibile ochiului uman (imagini cu logo sau alte insemne adaugate pe imagini si video)

De obicei watermark-urile digitale, inviziblie ochiului si/sau imperceptibile urechii sunt identificate cu aparate speciale, detectoare de watermark, care verifica daca exista acea informatie adaugata suplimentar la continutul original. Pentru watermark-urile digitale vizibile si/sau perceptibile urechii este suficienta examinarea atenta a continutului. (ex: este usor de detectat logo-ul unei firme sau numele unui site pe o poza cu watermark).

Watermark analogic

Watermark analogic, este tipul de watermark aplicat informatiilor analogice. In epoca “digitala”, in care traim, produse care circula, la liber, in format analogic si trebuie protejate impotriva copierii si pentru a fi verificate la autenticitate, se gasesc tot mai putine (ex: casete audio si video cu banda magnetica). Clasificarea marcajelor care pot fi aplicate, specificate la watermark-ul digital se pastreaza, cu specificarea ca se aplica informatii suplimentare in format analogic, unui continut original in format analogic, prin metode si tehnologia specifica acestui tip de continut.

Watermark

Definitii, Securitate

Watermark (sau marcaj), este un insemn nedetectabil prin metode “obisnuite”, pentru om, aplicat printr-o tehnica speciala, unor obiecte sau informatii digitale, pentru a putea fi recunoscuta originalitatea lor mai tarziu. Procedura de aplicare a unui watermark (marcaj) se numeste watermarking (marcare).

Cuvantul watermark, provine de la cuvintele din limba engleza: water – apa si mark – marcaj.

Numele “marcaj cu apa” provine de la procesul, care era folosit initial pentru a marca “hartiile de valoare”, prin imprimarea unui desen cu o presa umezita. In timp, utilizarea acestui termen a fost extinsa si pentru alte tipuri de marcaje (care nu ai nimic in comun cu procesul original), cum ar fi: diverse semnale speciale, diverse tipuri de cerneala invizibila, circuite electronice, etc.

Aplicarea de watermark, este folosita ca mecanism de protectie impotriva crearii de copii neautorizate (falsificare) pentru bancnote, pasapoarte, documente cu valoare mare, imagini, muzica, video, etc. Caracteristicele cele mai de baza ale unui watermark sunt: sa fie greu de detectat si greu de reprodus, lucru care asigura ca sansele de copiere/falsificare ale “obiectului” marcat sa fie minime.

Dupa modul de aplicare, watermark-urile se pot imparti in doua categorii:

  • Watermark fizic
  • Watermark electronic

Watermak-urile fizice, se aplica pe obiecte “reale”, cum ar fi bancnotele, pasapoartele, cartile de identitate, timbre postale, “hartii speciale”, etc. Cea mai cunoscuta metoda de verificare a watermark-urilor pe hartie este utilizarea unei surse de lumina speciala, care “scoate la iveala” semnele ascunse (in special cele scrise cu cerneala invizibila). Unele watermark-uri pot fi vizibile si cu ochiul liber, daca se aplica o sursa puternica de lumina (uitati-va printr-o bancnota la lumina).

Watermark-urile electonice sunt informatii analogice sau digitale care se adauga/aplica suplimentar unor informatii in format electronic, pentru a fi verificate ulterior daca sunt originale (prin intermermediul unor aparate speciale). Exemple de watermark electronic sunt: unde imperceptibile pentru urechea umana, desene speciale introduse in imagini, “zgomote intentionate”, etc.

Placa de sunet

Definitii

Placa de sunet, este o componenta a calculatorului, destinata sa preia semnal audio in format analogic si sa-l converteasca in format digital, si invers sa converteasca din format digital si sa furnizeze semnal audio in format analogic catre echipamente analogice externe.

Functionalitatea cea mai de baza este codificarea in format digital a semnalelor audio analogice de intrare (ex: de la microfon sau casetofon) si decodificarea din format digital in format analogic pentru semnalele de iesire (ex: pentru boxe sau amplificator audio).

Conversia din format analogic in format digital, simplist vorbind, consta in esantionarea semnalului analogic continuuu intr-un numar de coduri la o anumita rata pe secunda de catre un circuit electronic codor/decodor. Aceste coduri, dupa conversie sunt salvate fie in memoria calculatorului fie pe harddisk pentru procesare ulterioara.

Placa de sunet interna Placa de sunet este folosita pentru programele de editare audio, pentru programe de comunicare cu alte persoane, pentru jocurile pe calculator, pentru programe educationale si alte programe care au nevoie de captarea de semnal audio din exterior si/sau furnizarea de semnal audio catre boxe, casti si/sau alte echipamente.

Avantajul arhitecturii de tip ‘componenta de extindere’ este ca pentru cresterea performantelor audio ale calculatorului, nu trebuie de schimbat decat placa de sunet existenta cu una mai performanta si de instalat driverele pentru noua placa de sunet.

O placa de sunet poate fi atat interna cat si externa. O placa de sunet interna, este o componenta, care fie este deja integrata in placa de baza a calculatorului sau poate fi montata in una din mufele (slot) de extindere ale placii de baza (PCI sau ISA). O placa de sunet externa, are o forma de prezentare de ‘produs finit’ si de obicei se conecteaza la calculator prin intermediul unui cablu la un port extern: USB, PCMCIA, FireWire, etc.

Pentru mufele de intrare si iesire ale unei placi de sunet exista o conventie de marcare prin culori (acest lucru se vede si in poza din acest articol), pentru a putea identifica mai usor mufele:

  • Roz – mufa pentru microfon
  • Bleu – intrare audio analog
  • Verde deschis – iesire audio analog pentru semnalul stereo principal (casti si boxele din fata)
  • Portocaliu – iesire audio, analog pentru boxa din centru si subwoofer
  • Negru – iesire audio analog boxele de surround.

Placile de sunet, in dependenta de numarul de canale de iesire se pot clasifica in urmatoarele categorii:

  • mono, 1 canal
  • 2.0 – stereo, 2 canale
  • 2.1 – stereo, 2 canale si un subwoofer
  • 5.1 – stereo, 2 canale fata, 2 canale surround, un canal centru si subwoofer
  • 7.1 – stereo, 2 canale fata, 2 canale surround, 2 canale spate, un canal centru si un subwoofer

La achizitionarea unui set de boxe, trebuie de luat in calcul numarul de canale de iesire ale placii de sunet.