Dorin Sîrbu » » Definitii

Internet-ul, este o retea foarte mare, compusa dintr-o multime de retele de calculatoare si dispozitive portabile (telefoane, handheld, etc.), interconectate intre ele prin intermediul unor protocoale de comunicare si transport date standardizate (TCP/IP, UDP, etc.).

Internet este o retea foarte complexa si functioneaza prin interconectarea a diverse echipamente hardware si programe specializate software. Comunicarea intre retelele conectate la Internet ar fi imposibila daca nu ar exista o multime de standarde de comunicare si interconectare. Prin simpla accesare a unei pagini web se folosesc vreo zece standarde.

Responsabili pentru crearea si/sau adoptarea de standarde noi  pentru Internet sunt Internet Engineering Task Force (pentru cine vrea sa afle mai mult despre aceste standarde, poate vizita www.ietf.org).

La Internet sunt conectate atat retele ale institutiilor publice, cat si retele private si este folosit pentru a transporta o varietate foarte mare de date. Cele mai cunoscute tipuri de date transferate prin intermediul Internet sunt: paginile web,  mesajele e-mail, fisiere de diferite tipuri (video, muzica, documente), voce, etc.

Datorita faptului ca Internet-ul a capatat o raspandire foarte mare si ofera costuri reduse de transport, multe din tehnologiile existente s-au orientat spre folosirea Internet-ului ca mijloc mai ieftin de transport a informatiilor. Din aceste tehnologii face parte telefonia (VoIP) si televiziunea (IPTV).

In ziua de azi se presupune ca peste un sfert din populatia planetei are acces la Internet si reteaua Internet este in continua crestere.

Link (engleza: hyperlink),  este o referinta catre un document sau parte a unui document. Termenul link (prescurtare de la hyperlink) de obicei este asociat cu Internetul si paginile web, el fiind un termen mult mai general, care poate cuprinde referirea si intre alte tipuri de documente electronice, care nu sunt neaparat in format HTML (pagini web) si nu sunt neaparat pe Internet.

In momentul in care exista multa informatie in format electronic (fie pe Internet, pe calculatorul personal sau chiar pe telefonul mobil) si aceasta informatie este organizata logic si relational pe anumite criterii, are nevoie de un mecanism de referire intre acele portiuni de informatie (ex: referirea catre o pagina care explica un anumit termen).

Alt caz in care este  necesara referirea, este cazul in care o informatie nestructurata sau de dimensiune mare, trebuie organizata logic in parti mai mici sau parti asociate dupa anumite criterii, pentru a fi prezentata mai usor unui cititor/utilizator (ex: paginarea rezultatelor de cautare, referirea catre o anumita portiune a unei pagini, etc.).

Termenul de link (hyperlink) este o metoda de referire intre documentele de tip hypertext (notiune folosita pentru a defini textul afisat pe dispozitive electronice: PC, laptop, handheld, telefon, etc.). O sa ma rezum doar la link-urile web care fac legarura intre paginile web de pe Internet.

Link-ul in paginile Internet

Ca reprezentare grafica un link este un text (de obicei subliniat si/sau prezentat cu o culoare diferita), care poate fi identificat intr-o pagina web si pe care se poate face clic pentru a accesa pagina sau documentul spre care puncteaza. Un link poate puncta atat catre o pagina exterioara, cat si in aceeas pagina spre o anumita sub-sectiune a paginii.

In format HTML (pagina web), un link este reprezentat in forma urmatoare:

<a title=”Titlu, care apare ca info cand se trece cu mouse-ul peste” href=”URL” target=”unde va fi deschisa noua pagina” class=”clasaStilizareLink”>Text vizibil link</a>

Un exemplu de link, care puncteaza catre aceasta pagina, ar fi:
HTML: <a title=”Pagina aceasta despre link-uri” href=”http://www.vadmin.ro/sfaturi/internet/link-hyperlink-227.html”>Ce este un link (hyperlink)?</a>
Afisare in browser/navigator: Ce este un link (hyperlink)?

Metoda de functionare al unui link intr-o pagina web, este relativ simpla. Cand utilizatorul face clic pe un link, navigaroul/browser-ul se “uita” catre ce adresa puncteaza atributul href si acceseaza acea pagina de la adresa specificata (in cazul exemplului de mai sus, navigatorul va reincarca pagina curenta, pentru ca puncteaza catre aceasta pagina).

Epilog

Link-ul este un lucru necesar in imensitatea de informatii (site-uri web) care exista publicate pe Internet. Un loc unde se simpte lipsa “hyperlink-ului” este bibiloteca clasica. Sa zicem ca sunteti in sala de lectura si cititi o carte despre Internet. La un moment dat ati gasit termenul HTML, per care nu-l stiti si care sa presupunem ca nu este descris in acea carte si trebuie cautat in alta carte despre HTML din biblioteca.

In acel moment o sa faceti o “interogare” la bibiliotecara (oarecum similar unui clic pe link-ul din navigator) si bibliotecara (oarecum functionalitate similara cu un navigator/browser), folosind o procedura interna de notare si indexare (similar cu unele standarde Internet), o sa va gaseasca si o sa va aduca o carte despre HTML.

Avantajul unui hyperlink pe Internet este usor de identificat si anume rapiditatea cu care este accesata informatia (asta in cazul in care va merge bine net-ul ) si o libertate de a naviga rapid prin multe tipui de informatii (fara a deranja de fiecare data bibliotecara pentru o definitie sau pasaj).

Fisierele cu urmatoarele extensii primite prin intermediul e-mail, nu trebuie deschise decat daca nu sunt asteptate de la cineva cunoscut.

.ADE – Microsoft Access Project Extension
.ADP – Microsoft Access Project
.BAS – Visual Basic Class Module
.BAT – Batch File
.CHM – Compiled HTML Help File
.CMD – Windows NT Command Script
.COM – MS-DOS Application
.CPL – Control Panel Extension
.CRT – Security Certificate
.DLL – Dynamic Link Library
.DOC – Word Documents
.EXE – Application
.HLP – Windows Help File
.HTA – HTML Applications
.INS – Internet Communication Settings
.ISP – Internet Communication Settings
.JS – JScript File
.JSE – JScript Encoded Script File
.LNK – Shortcut
.MDB – Microsoft Access Application
.MDE – Microsoft Access MDE Database
.MSC – Microsoft Common Console Document
.MSI – Windows Installer Package
.MSP – Windows Installer Patch
.MST – Visual Test Source File
.OCX – ActiveX Objects
.PCD – Photo CD Image
.PIF – Shortcut to MS-DOS Program
.POT – PowerPoint Templates
.PPT – PowerPoint Files
.REG – Registration Entries
.SCR – Screen Saver
.SCT – Windows Script Component
.SHB – Document Shortcut File
.SHS – Shell Scrap Object
.SYS – System Config/Driver
.URL – Internet Shortcut (Uniform Resource Locator)
.VB – VBScript File
.VBE – VBScript Encoded Script File
.VBS – VBScript Script File
.WSC – Windows Script Component
.WSF – Windows Script File
.WSH – Windows Scripting Host Settings File
.XLS – Excel Files

Un site web este un fel de prezentare electronica interactiva, care este compusa din mai multe pagini web, imagini, video, animatii, audio si alte tipuri de fisiere, organizate intr-un anumit fel, accesibile fiecare prin adrese unice de tip URL (exemplu URL pagina curenta: http://www.vadmin.ro/sfaturi/internet/site-web-128.html) si legate logic intre ele prin legaturi (link-uri).

Fisierele unui site web sunt instalate pe un calculator (server), conectat permanent la Internet, pe care ruleaza un program destinat de tip server,  numit server web si care la cererea unui navigator/browser de oriunde de pe Internet (calculatorul vostru), poate trimite aceste fisiere.

Paginile web din cadrul unui site sunt fisiere in format text, scrise intr-un limbaj de descriere a datelor HTML/XHTML (Hyper Text Markup Language). Acest HTML/XHTML este un limbaj de descriere, care defineste cum sunt organizate logic textele, imaginile, video si animatiile in pagina (antet, paragrafe, liste, imagini, legaturi, etc). HTML/XHTML este util, pentru ca fiind standard pe Internet, “cineva” (ex: programatorul) poate formata intr-un anumit fel un continut si “altcineva” necunoscut (ex: browser) poate “descifra” acea organizare si o poate afisa in format grafic si citibil pentru utilizator.

Paginele web si celelalte resurse, instalate pe serverul web sunt accesate prin intermediul uni protocol de comunicare la nivel de aplicatie HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) sau HTTPS (varianta securizata al HTTP), care foloseste protocolul de transport al datelor TCP/IP, descris in unul din articolele precedente, pentru a face cereri catre serverul web si a primi aceste fisiere ca raspuns. (puteti vedea acest lucru chiar in adresa de acum a browser-ului http://www.vadmin.ro/sfaturi/internet/site-web-128.html, unde partea http:// specifica protocolul pe care-l va utiliza browser-ul vostru ca sa acceseze site-ul acesta).

Paginile web pot fi de doua tipuri: pagini statice si pagini dinamice.

Paginile statice sun fisiere text, scrise in format HTML, al caror continut nu se modifica la accesarea lor si se modifica doar la reactualizarea/suprascrierea lor pe serverul web cu un continut nou.

Paginile dinamice, dupa cum spune si numele, sunt generate dinamic de catre scripturi (bucati de cod) scrise intr-un limbaj de programare (PHP, ASP, etc.). Aceste pagini sunt generate in dependenta de actiunile intreprinse de utilizator sau de schimbarile care au avut loc pe server. Un exemplu de pagina dinamica este o pagina de cautare, care in dependenta de termenul de cautare, cauta in baza de date un set de rezultate si le intoarce in format HTML un raspuns spre browser. Browser-ul converteste textul HTML in pagina pe care o vedeti de obicei.

Pentru a vedea cum arata o pagina web in format HTML, din browser/navigator, alegeti din meniu optiunile View -> Source (pe unele navigatoare functioneaza direct tastele Ctrl+U). Navigatorul o sa va afiseze un text “codat”, care va fi pagina pe care o vizualizati in momentul acela, doar ca in format “neprelucrat”, HTML.

Ca si oricare alt lucru care este legat de calculatoare si aici sunt multe standarde care definesc modul de formatare a paginilor, modul de formatare a imaginilor, modul de formatare a video-urilor, modul de comunicare intre browser si server web, modul de organizare a fisierelor pe server-ul web, etc.

Ca o concluzie simplificata la cele de mai sus, un site web este un set de pagini scrise in format HTML si alte fisiere resursa, accesibile unic prin intermediul unui URL, interconectate logic intre ele prin legaturi/link-uri, care sunt instalate pe un server web, de unde un browser prin intermediul unui protocol HTTP/HTTPS le poate accesa, decodifica si afisa intr-un format citibil pe calculatorul vostru.

De ce este nevoie de un DNS?

In articolul precedent am stabilit ca, pentru a putea comunica si a fi identificate pe Internet sau intr-o retea locala, calculatoarele (sau alte dispozitive) folosesc o adresa de IP.

Aceasta adresa IP era compusa din 4 cifre si pentru ca sa fie mai usor de memorizat, transmis si configurat, se folosea o conventie de scriere in format text, care includea 4 cifre separate prin semnul punct (ex: 87.248.122.122).

Pai si atunci unde este problema? Problema este ca si aceasta identificare este complicata pentru utilizarea de zi cu zi. Inchipuiti-va ca ar trebui sa stiti exact IP-urile la toate site-urile preferate la care va conectati. Si chiar daca, prin absurd, le-ati putea memoriza, aceste adrese de IP se schimba pentru site-uri.

Un exemplu de schimbare de adresa de IP a unui site este in cazul in care acel site este mutat pe un calculator mai puternic, care are alta adresa de IP si conectarea la adresa veche de IP nu ar mai avea sens, pentru ca site-ul nu ar mai fi acolo.

Pronind de la problemele de mai sus (mai sunt si alte probleme, dar le-am identificat doar pe cele de baza pentru un utilizator obisnuit, ca sa nu complic si mai tare problema) s-a stabilit un standard de a acorda un nume mult mai usor de memorizat unei resurse pe Internet. De exemplu este mult mai usor de memorizat www.slabute.ro decat 85.120.61.165

Ce este un DNS?

Un DNS (Domain Name Server) sau server de nume, este un program software de tip server, care stie sa converteasca un nume de domeniu (si subdomeniu) intr-o adresa de IP folosita la baza pentru a comunica pe Internet. Din punct de vedere conceptual, un DNS seamana foarte mult cu o agenda telefonica, unde dupa nume gasesti numarul de telefon al persoanei pe care doresti sa o apelezi (un IP poate fi considerat un echivalent al unui numar de telefon).

Procesul de convertire al unui nume (de site) intr-o adresa de IP se cheama “a rezolva adresa de IP al unui nume”. Si ca sa dau un exemplu, DNS-ul rezolva numele www.slabute.ro in adresa de IP 85.120.61.165, care este folosita ulterior pentru comunicare cu serverul.

Apare intrebarea logica: si numele DNS-ului cine il rezolva? La conectarea intr-o retea, administratorul retelei obligatoriu o sa va dea adresa de IP  a DNS-ului (atentie, nu numele pentru ca nu ar avea cine sa-l rezolve) care o sa se ocupe de rezolvarea numelor de site-uri la care ulterior o sa doriti sa va conectati. Acest IP al DNS-ului este setat si memorat la configurarea retelei si se modifica foarte rar.

Ca o recapitulare, in cazul in care  nu ati avea configurata adresa de IP a DNS-ului, calculatorul vostru nu ar “sti” unde sa se conecteze cand ati dori sa accesati de exemplu forum.slabute.ro, pentru ca nu ar sti adresa de IP, care aceasta sta la baza comunicarii cu alte calculatoare pe Internet sau intr-o retea locala.

Cum pot interoga un DNS?

Un DNS este interogat automat de fiecare data cand va conectati la un site nou prin intermediul browser-ului/navigatorului. De exemplu, navigatorul web vrea să se conecteze la “numele” www.slabute.ro. Primul lucru pe care il va face navigatorul, va fi sa interogheze DNS-ul (configurat la instalarea conexiunii), ce adresa de IP are www.slabute.ro. Dupa ce va obtine adresa de IP, se va conecta la acea adresa si folosind alte protocoale de nivel superior (ex: HTTP), va accesa o pagina dorita de pe site.

Pentru interogare DNS bineinteles ca se foloseste un alt protocol de comunicare … atentie, tot prin intermediul protocolului de transport TCP/IP, dar nu o sa scriu nimic despre el.

Daca doriti si sunteti curiosi, puteti interoga manual DNS-ul vostru. Pe majoritatea sistemelor de operare exista o comanda care se cheama nslookup, care primeste ca parametru numele de domeniu/site si afiseaza adresa lui de IP.

Pe sistemele de operare de tip Windows, puteti utiliza aceasta comanda din “Command Prompt” sau mai pe romaneste “linia de comanda”  (un rand in care poti sa dai comenzi).

Deschideti acest “Command Prompt” (pe XP se ajunge la el prin calea [butonul Start -> Programs -> Accesories -> Command Prompt). Va aparea o “fereastra neagra” in care se poate scrie cu text alb si un cursor care licareste.

In aceasta fereastra la cursor scrieti comanda: nslookup www.slabute.ro si apasati tasta Enter. Aceasta comanda va afisa un rezultat in care va scrie la campul Address: adresa de IP a site-ului interogat. Puteti incerca si cu alte nume de domenii, sintaxa comenzii este de tipul:

nslookup nume.domeniu.dorit <<tasta ENTER>>

Ca o concluzue, un server DNS este similar unei agende telefonice si este folosit pentru a converti numele de domenii Internet intr-o adresa de IP pentru a putea comunica cu destinatia.